Ne injectăm în fiecare dimineață o anumită doză de timp în vene. Preferăm traiul ăsta vicios, modul ăsta bolnav de a ne bucura de timp.Te trezești, oprești nervos alarma, apoi te plesnește teribila durere de cap cauzată de numărul prea mic, tot mai mic de ore dormite. Aștepți câteva minute înainte să te ridici, fixând tavanul cu privirea:
- De ce te-ai trezit azi?
-Ce ai de făcut azi?
-Cine te vrea azi?
-Pe cine vrei azi?
-Poți avea persoana pe care o vrei?
-Poți face ce vrei?
-Poți merge unde vrei?
De la capăt.
-De ce te-ai trezit azi?
Trebuie reordonat totul prin minte. Ferestrele creierului trebuie să se deschidă măcar din când în când pentru o aerisire generală. Și știu că nu e ușor în păienjenișul ăsta de nevoi, și gânduri, și probleme de tot felul. Dar senzația de a te ridica deasupra a tot și de a putea într-adevăr respira este de neprețuit. Fă o încercare și caută să-ți oferi nu întrebări, ci răspunsuri :
- Încă o zi în care m-am trezit! ( Da! Unii oameni mor în somn. Tu nu ai făcut-o.)
- E soare! ( Lasă-l să te încălzească!)
-Plouă! ( Pune-te putin pe meditat. Ajută.)
-Am multe de făcut azi. ( Dar la finalul zile vei avea niște realizări în plus!)
-Vreau la mare/munte! ( Ești cu o zi mai aproape de a merge acolo.)
De ce să te bucuri azi? Simplu! De ziua de azi! E a ta, e prezentul tău, e un alt mănunchi de 24 de ore în care te poți bucura de minunăția asta de întâmplare... propria ta viață!
