Îndrăgostiți sau...magnetizați.

 
Suntem precum magneții. Toți. Ne atragem între noi mai mult sau mai puțin,iar atunci când întâlnim perechea perfectă atracția e copleșitoare.Atunci apare iubirea.
   Iubirea arde și prin focul ei încălzește cei doi magneți. Încălziți,știm cu toții că magneții își pierd proprietățile. Atunci apare ruptura.
    Odată cu ruptura focul pălește încetul cu încetul,iar magneții devin reci din nou. Rămășițele se mai pot atrage...sau nu. Atunci apare sentința finală.
    Sentința finală e greu de stabilit,apoi greu de acceptat,dar nu neapărat de ambele părți. Când aceasta se concretizează,apare despărțirea.
    După despărțire magneții se răcesc de tot,apoi caută sau se lasă căutați. Atunci apare alt magnet,iar odată cu alt magnet apare altă iubire.

Iubirea înseamnă magnetism. În caz contrar,nu-i iubire. Iar singura diferență dintre oameni și magneți este aceea că oamenii pot lupta ca focul să nu se stingă,dar nici să nu-i despartă. Aici apare minunea de-a fi om. Te poți cufunda-n iubire și totuși,de acolo,din interiorul ei,încă mai ai puterea să o protejezi și din exterior.

Femeia se definește prin mai multe femei .

   O femeie nu va rămâne niciodată singulară,niciodată constantă,niciodată la fel. O femeie e de fapt un adăpost pentru mai multe femei. Uite,în cazul în care credeți în reîncarnare și chestii de genul,imaginațivă că într-o viață anterioară au fost atât de multe femei față de câte sunt acum,încât s-au reîncarnat mai multe-ntr-una.Hmm,la fel ca un pliculeț de 3 în 1,zahăr-lapte praf-cafea...doar că femeile pot depăși cu mult cifra 3.
   Că tot veni vorba de pliculețele de 3 în 1...sunt bune,nu? Ai tot ce-ți trebuie la un loc. Așa se întâmplă și cu femeile. Dacă știi să studiezi bine ce ascunde carcasa,poți găsi câte puțin din tot ce vrei,din tot ce ai nevoie.Acum,mai rămâne talentul masculin de-a îmbina femeile dintr-o femeie...exact așa cum îmbini gusturile. Aici vine provocarea voastră,domnilor! Și...și câtor femei într-o femeie puteți face față.
   Dacă femeile sunt gusturi,să-i numim pe bărbați bucătari. Cu cât se pricep mai bine,cu atât vor servii delicatese mai delicioase.Restul...după posibilități. Puteți găsi arome nebănuit de gustoase unde vă așteptați mai puțin,la fel cum puteți da de chestii otrăvitoare unde căutați dulcele. Aici e partea bună! Surprize-surprize! Mai scăpăm de monotonie,nu?


Așadar,femeile se definesc într-adevăr prin mai multe femei. Femeie poate fi considerat cu ușurință substantiv colectiv . Cu cât mai multe-ntr-una,cu atât mai multă nevoie de „bucătarul” ăla cât mai priceput...la o adică,noi,astea complexe,nu ne încurcăm cu amatori.

Să fim propriile muze !

   Îhm.Nu are deloc legătură cu focalizarea asupra propriului nostru ego. Are legătură cu scrierea propriei noastre povești de viață. Să ne imaginăm protagoniști și să o scriem,respectiv să o trăim,exact așa cum vrem. Știm cu toții cum e,puțin de ici,puțin de colo,și uite așa rezultatul final ne va aparține întru-totul.

Curajos pentru a fi nebun,sau invers?

  Nici una,nici alta.Ai nevoie de doze egale,chiar daca curajul reprezintă ghiuleaua,iar nebunia gazul ce se extinde atât cât are loc.
   Curajul îți trebuie pentru a lăsa izvoarele din tine să-și urmeze cursul normal,altfel munții se vor umple de apă și totul va exploda la un moment dat.

Sindromul vulnerabilității nocturne !

  

Pe câți dintre noi nu ne afectează măcar o dată? Desigur,fiecare suferă la un moment dat de pacostea asta de sindrom .

   Noaptea pur și simplu e singură aici pe pământ,atârnată de câteva stele și de lună,asta dacă sunt și ele prezente,dacă nu...nu.

„Frânturi din și despre Ea” - frântura 6

  

   Prima dată când o văzuse fusese tare ciudat.Erau în metrou,iar el vorbea cu unul dintre prietenii lui la telefon.Tot ce auzise ea fusese : „Eh,lasă mă,are balta pește.Ieșim diseară și-ți găsești tu pe alta,dacă ții neapărat.De asta-ți faci tu probleme?Lasă,așa mai ai și tu timp să respiri.Te scot diseară la o bere..”.Tocmai ajunseseră în stația în care ea trebuia să coboare,așa că s-a ridicat și a plecat de lângă el,dar nu înainte de a-i adresa subtil și cu un zâmbet discret: „Boule!”.

   De atunci el a început să ia din când în când metroul ,în speranța că o va revedea și..cum-necum,în prezent era al ei,iar ea a lui,iar el devenise un alt om sau,pur și simplu..om.

Hai să o ardem nud !

 

 Aha! Hai să vedem câți dintre noi au curajul să o ardă nud...și aici mă refer la suflet,că doar goliciunea fizică nu mai e mare inginerie în zilele noastre.Știu toți cum arată niște sâni și un popou gol.

   Suntem pudici,da,al naibii de pudici când vine vorba de goliciuni sufletești.Cum,dar cum să știe toți ce simțim? Ba chiar mai mult,cum și de ce să știe lumea că avem și noi chestia aia ...suflet,parcă?

„Frânturi din și despre Ea” - frântura 5

  Petrecuse câteva ore bune pe acoperișul blocului în seara aceea.Aerul de acolo de sus părea mai puțin îmbâcsit,iar priveliștea,ce-i drept,te lăsa uneori mut de uimire.

  Savurase din plin două țigări...nu mai fumase de mult.Oricum nu știa să fumeze,îi plăcea doar să se prostească,să-și imagineze că e cine știe ce madmoazélă sictirită de societate sau de cine știe ce pretendent plictisitor sau pur și simplu...prost.

  În seri ca acelea realiza că zilnic se lamentează pentru niște tâmpenii fără prea multă importanță de fapt.Realiza că se lăsa parcă tot mai des cuprinsă de o monotonie absurdă,de o iluzie a vieții cotidiene.Dumnezeule! Oare de câte ori mai trebuia să reactualizeze gândul că-i e pur și simplu silă de modul ăla de viață și că vrea cu siguranță altceva?! Ah,da! Tipicul răspuns : așteptarea ..

Unele femei poartă riscul drept verighetă

   Într-adevăr,unele femei vin la pachet cu unul sau mai multe riscuri pe care le poartă cu o mândrie de neclintit.Bijuteriile lor sunt riscuri pentru că printre ele se numără IQ-ul ridicat,încrederea în sine,siguranța și stabilitatea principiilor și a priorităților.

Puțin din „Cum să te mândrești cu o femeie”.

  Înconjoară-i mijlocul și ieși cu ea pe stradă.
   Las-o să arunce câte o privire fugară și înțepătoare altora. Ei o vor dori,dar ea va rămâne a ta.
   Nu o expune ca pe un trofeu, ci apăr-o ca pe unul. Ceilalți știu deja că este importantă, iar când vor trece la pasul doi va trebui să fii pregătit. Pregătit în permanență să o iubești.
   Nu te sfii să o săruți pe stradă, dar învață cum s-o faci. Concentrează doza potrivită de intimitate și „tevreau” sau „mi-eraatâtdedordetine” în sărutul prin care ea cu siguranță îți va înțelege gândurile. Atinge cu ea stadiul de comunicare nonverbală.
   Privește-o. Ia-ți cât timp ai nevoie pentru a face asta. Vei descoperii astfel noi laturi ale sale... la figurat, dar și la propriu. Uneori privirile pot fi literalmente simțite.
   Elimină concepția „dacăîiarătiseurcălacap”. Și ea ar putea proceda la fel , iar atunci relația voastră numai relație n-ar fi. Ori totul, ori nimic. Măcar să știți o treabă.


Răsplata voastră este considerabilă. Vanitatea de-a fii iubit de o femeie frumoasă.

„Frânturi din și despre Ea” - frântura 4

  O luăsese la fugă pe plajă.Își dădea jos rochia cu o poftă nebună de a se arunca în brațele mării.Se lăsa dusă de valuri,cânta și râdea de una singură.De fapt nu,ea știa că râde cu marea!

„Frânturi din și despre Ea” - frântura 3

  Să fii îndrăgostită de o voce din căști ce-ți fredonează o melodie,împărțindu-ți sunetele egal în ambele urechi și gazându-ți cu ele mintea,care la rândul ei transmite semnale spre suflet.Așa era Ea.

   Era îndrăgostită de vocile ce-i fredonau anumite melodii,sperând ca vocile alea să se materializeze cândva,să curgă-n formă de tip cu ochi pentru ceea ce ascundea Ea.Avea în interiorul ei un fel de junglă cu chestii sălbatice ,dar și adevărate oaze de liniște,avea o complexitate incredibilă sub carcasă,însă reușea să o mascheze perfect,s-o lase sub cheie până la momentul potrivit.Pentru Ea momentul potrivit era cel în care carcasa ei avea să simtă magnetul unei alte carcase undeva din interior,momentul potrivit era momentul în care se găsea curajosul care să-și asume riscul de-a explora și-a dezlega misterele junglei ei.Abia atunci vocile din căști vor curge-n forme palpabile. Curajosul îi va cânta el însuși toate acele versuri prin faptele sale.

„Frânturi din și despre Ea”-frântura 2

   Pur și simplu iubea ploile de vară.Îi plăcea să se lase răsfățată de ele.Parcă în acele minute se strecura puțină eternitate,parcă îi alergau prin vene câte-n lună și-n stele,parcă o apuca o poftă nebună și totuși atât de copilărească de a dansa,a sări și a cânta în legea ei.

   Îi plăcea să-și ofere astfel de clipe de când o cuprinsese teama de a se mai apropia de oameni.Lăsa temerile de-o parte și se bucura că există.Știa că mai devreme sau mai târziu cineva o va descoperi cu tot cu femeia,copilul și sufletul din ea ..

Schimburi și schimbări (inter)umane

Ne întrebăm de multe ori de ce dispar anumite persoane din viețile noastre sau de ce apar între noi cratere imense,ne întrebăm de ce sau cum am ajuns de fapt să ne schimbăm noi înșine și cum au apărut asemenea discrepanțe între cine suntem și cine eram .

   Simplu! Suntem bucăți de materie în care se pun,în mod miraculos,o minte și un suflet,elemente menite

„Frânturi din și despre Ea”-frântura 1

  

Timpul părea puțin adormit vineri seara.Parcă se ascundea după draperii și o privea,fascinat de înfățișarea aceea calmă,și visătoare,și totuși mai reală ca orice altceva.

Încăperea era luminată de doar căteva lumânărele parfumate ce-și unduiau lumina într-un oarecare tresărit ritmat,iar ea...ea stătea cuibărită-n balansoarul ei ce se bucura s-o poată-nbățișa și-n acea seară.

E greu să duci o iubire

  E greu să duci o iubire. Nu toți au puterea s-o facă.

   Toată treaba asta e ca o boală incurabilă. Bolile incurabile au frumusețea lor,nu? Dau palma aia amară peste față,arătând omului că trebuie să prețuiască mai mult timpul,făcându-l să tragă cu dinții de orice secundă,iar ăsta e un lucru al naibii de bun.

Sufletele noastre sunt ca niște locuri de camping,iar iubirea este aceea ce nu ține cont de indicatoarele precum „Focul interzis în afara zonelor special amenajate”. Iubirea face focul în cel mai ascuns loc,până când știe că nimeni nu-l va mai putea stinge, apoi îl hrănește accelerat, arzând întregul nostru loc de camping. E superb focul! Cine nu s-a minunat măcar o dată de jar sau de scântei?