Amprente

   Le lăsăm cu toții,peste tot.
   Îmi plac oamenii care lasă amprente frumoase, chiar dacă ei n-au fost considerați frumoși de mulți oameni urâți.
   Amprentele pe care le lăsăm pot avea miros, și gust, și sunet...totul ține de noi. Amprentele ni le putem lăsa în urmă atât de accentuat încât să rămână acolo pentru mult timp. Tot așa ni le putem pierde, lăsându-le pentru totdeauna într-un loc, pe un lucru sau pe o persoană.Rămânem apoi cu degetele netede, fără nici cea mai mică dâră sau rămășiță de amprentă pe ele. Acela e momentul în care încetăm să mai oferim,pentru că nu mai avem ce.
   Tipul ăsta de amprente poate fi recăpătat dacă ne unim palmele cu alte două palme care vor să ne dăruiască. E un fel de transfer. Bătăi de inimi, clipiri, gânduri...și-amprentele reapar, gata să continue dăruitul.
   Amprentele ne sunt pictate pe degete înainte să ne naștem, iar cu timpul noi le modelăm și remodelăm. Important e ca odată ajunse pe o suprafață să lase urme frumoase, și nu răni.

„Frânturi din și despre Ea” - frântura 7

-Ah,la dracu’cu tot stresul ăsta! se lamentase el într-un final.

Îi luăsese mâna uscată între palmele ei mici și fine.I-a urmat linia vieții cu arătătorul până ce a ajuns la capătul ei.

-Vezi?Aici se va termina cu tot stresul și te vei întreba dacă ești cu adevărat mulțumit de asta.. spuse în timp ce își trecea din nou degetul peste linie,peste viața lui.

-Uhm..nu înțeleg.

-E simplu.Linia asta reprezintă decursul vieții.Și,că tot veni vorba de asta,mai ai de trăit destul!

După ce s-a încruntat prostuț încercând să înțeleagă acele explicații,a trecut în starea celui ce pricepea brusc ceva și a luat micuța ei mână la studiat.

-Spune-mi,la tine cum stau lucrurile?!

-Pai,nu-i mare diferență .. spuse în timp ce o amuza teribil seriozitatea lui copilărească.

-Ah! Exclamase ușurat,după care o îmbrățișă puternic și-și cufundă nasul în părul ei moale și frumos parfumat. Atunci înseamnă că am destul timp de petrecut cu tine.De fapt nu! Niciodată nu va fi destul,dar...

-Dar?

-Nici un „dar”..Vino aici,i-a spus pe un ton dulce strângând-o din nou cu putere la pieptul său.Oficial te anunț că nu mai ai voie să părăsești aceste brațe decât cu aprobarea mea și crede-mă că nu se obține prea ușor!

-Ha! Nu va fi nevoie să cer vreo aprobare,blegule! Nu voi pleca ..

Arta de a te juca seducător

  

   Pentru puțină joacă ai nevoie doar de ceva îndrăzneală și o doză zdravănă de idei bune și...nebune. Nu mai funcționează prea bine treaba cu dulcegăriile de la bun început, căci în proporție de peste 70-80% e posibil să fie ipocrizie pură servită în încercarea unei cuceriri rapide și eficiente.
   În condițiile în care s-a decăzut atât de mult încât inventarea unui dans de împerechere probabil n-ar șoca pe nimeni,e bine să știi să alegi carcasele potrivite... ca-ntr-un joc de Alba-Neagra. Aici intervine „arta jocului”,incluzând „arta seducției”. Mici teste,capcane , chestii de care să te legi pentru dezlegarea misterului și în același timp pentru menținerea lui. E mai amuzant atunci când înaintea unei relații sunt amândoi ceva mai...ai dracu'. Doar tânjim cu toții după sare și piper în ceea ce trăim.
   Fiecare trebuie să-și joace rolul de cucerit la rândul lui. O dată unul,o dată celălat. Bineînțeles,rolul de cucerit în viața reala nu-i doar teatru, ci e rezultatul unei bune abordări.
   De ce să fim monotoni? Abordările mult prea obișnuite sau idioate ar trebui să fie excluse. Ne putem distra pe cinste realizându-ne propriul joc și,cine știe?...poate chiar îl vom câștiga. E mai palpitant când mergi la risc.