Împăcatcutine.

  Uneori te lovește starea aia de bine și de împăcatcutine. Da, se mai întâmplă și asta într-o lume mereu grăbită și obișnuită să treacă cu vederea adevăratele valori. Se întâmplă în general celor care își încetinesc tot mai mult fuga, lăsându-se captivați de tot și toate din jur.
   Mulți oameni sunt nevoiți să petreacă ceva timp în autobuze. Unii așteaptă, iar alții profită de ocazie pentru a studia oamenii de pe stradă. Oameni evervați de atâta așteptare în stație, oameni obosiți, câte-un cuplu pe ici, pe colo, câte-un bătrân luat în râs de câțiva mucoși lipsiți de educație, o florăreasă la colțul străzii, un copil cu zâmbetul pâna la urechi și ochii ațintiți la bombonica din palme pe care mama sa, cu greu, reușește probabil să i-o ofere .
    Sunt realități mai puțin plăcute uneori, dar în care reușești totuși, cu o doză sănătoasă de pozitivitate, să vezi frumosul. Să vezi sufletele în detrimentul carcaselor de carne și oase, să creezi povești în jurul oamenilor, să înțelegi amploarea  vieții și în același timp, simplitatea ei.
   Uneori de lovește starea aia de bine și de împăcat cu tine. Te lovește dulce și te învață uneori cum să o păstrezi. Se instalează-n tine și te face să iei lucrurile mai ușor, să vezi totul mai puțin dramatic și să înțelegi cursul a ceea ce trăiești, a ceea ce cu toții trăim ... o poveste cu părțile ei bune și rele. O poveste.