Deliciul

Mă bucură degete-n păr și se tolănesc gândurile toate
sub răsucirile și mângâierile de șuvițe.
Vocea interioară în sfârșit tace și începe să toarcă
la fel ca o mâță satisfăcută.
Cu ochii închiși pot proiecta pe ecranele
pleopelor... tot ce-mi doresc.
E-așa de dulce timpul
și parcă tot mai dulce trece
atunci când alte două brațe sunt aici.
Se-oprește gândul și se învârt
rotițe în torace. Ce?
Nu-mi spune că nu cunoști freamătul ăsta gustos!
Robot? Robot! Robot.
Să zicem că-ți arăt compasiune...
Ție, om din carne, cu torace plin, dar gol.