-Ah,la dracu’cu tot stresul ăsta! se lamentase el într-un final.
Îi luăsese mâna
uscată între palmele ei mici și fine.I-a urmat linia vieții cu arătătorul până
ce a ajuns la capătul ei.
-Vezi?Aici se va
termina cu tot stresul și te vei întreba dacă ești cu adevărat mulțumit de
asta.. spuse în timp ce își trecea din nou degetul peste linie,peste viața lui.
-Uhm..nu înțeleg.
-E simplu.Linia
asta reprezintă decursul vieții.Și,că tot veni vorba de asta,mai ai de trăit
destul!
După ce s-a
încruntat prostuț încercând să înțeleagă acele explicații,a trecut în starea
celui ce pricepea brusc ceva și a luat micuța ei mână la studiat.
-Spune-mi,la tine
cum stau lucrurile?!
-Pai,nu-i mare
diferență .. spuse în timp ce o amuza teribil seriozitatea lui copilărească.
-Ah! Exclamase
ușurat,după care o îmbrățișă puternic și-și cufundă nasul în părul ei moale și
frumos parfumat. Atunci înseamnă că am destul timp de petrecut cu tine.De fapt
nu! Niciodată nu va fi destul,dar...
-Dar?
-Nici un
„dar”..Vino aici,i-a spus pe un ton dulce strângând-o din nou cu putere la
pieptul său.Oficial te anunț că nu mai ai voie să părăsești aceste brațe decât
cu aprobarea mea și crede-mă că nu se obține prea ușor!
-Ha! Nu va fi
nevoie să cer vreo aprobare,blegule! Nu voi pleca ..
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu