Îmi plac oamenii care lasă amprente frumoase, chiar dacă ei n-au fost considerați frumoși de mulți oameni urâți.
Amprentele pe care le lăsăm pot avea miros, și gust, și sunet...totul ține de noi. Amprentele ni le putem lăsa în urmă atât de accentuat încât să rămână acolo pentru mult timp. Tot așa ni le putem pierde, lăsându-le pentru totdeauna într-un loc, pe un lucru sau pe o persoană.Rămânem apoi cu degetele netede, fără nici cea mai mică dâră sau rămășiță de amprentă pe ele. Acela e momentul în care încetăm să mai oferim,pentru că nu mai avem ce.
Tipul ăsta de amprente poate fi recăpătat dacă ne unim palmele cu alte două palme care vor să ne dăruiască. E un fel de transfer. Bătăi de inimi, clipiri, gânduri...și-amprentele reapar, gata să continue dăruitul.
Amprentele ne sunt pictate pe degete înainte să ne naștem, iar cu timpul noi le modelăm și remodelăm. Important e ca odată ajunse pe o suprafață să lase urme frumoase, și nu răni.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu