Și iubirea poate fi un hobby .

  Trece din nou prin locurile în care mai sunt încă imagini cu ei afișate. Le vede doar ea, lumea de pe stradă nu a știut despre ei nici atunci, nici acum.
   Urcă în același autobuz plin de capete prea pline de conexiuni încurcate și rezistențe arse. Are impresia că tuturor le iese un fum ciudat pe urechi. Se uită pe geam și caută păsări pe cer. Îi dau mereu o stare de respiro.
   Se trezește ceva mai târziu în fața ușii propriului dormitor. Se oprește, așteaptă. O fixează cu privirea, sceptică fiind de ce-i dincolo de ea. Ce ar putea fi în afară de mirosul ei, de gustul ei și de rămășițele de gânduri pe care îi fusese mult prea silă să le strângă? Intră. Se dezbracă, apoi își încorsetează trupul în body-ul negru. Da, azi merge pe negru, să nu se vadă prin ea. Scotocește puțin grăbită printr-un sertar. Aici era! Scote un pachet de țigări. Erau cumpărate cu multe luni în urmă, dar mai avea una. Oare țigările expiră? Ele poate că nu, dar cuvintele da. Uneori expiră atât de repede încât termenul de valabilitate e deja depășit când ajung de pe buzele unuia pe timpanul alteia. Sau invers.
   O scoate pe cea din urmă. O învârte puțin între degete, plimbându-se prin încăpere. Deschide fereastra, se apleacă peste pervaz și o aprinde. Același mentol.
   O mai puteau atinge prea puține... și niciunul. Modelase aluatul din care era făcută așa cum îi plăcuse mai mult. Făcuse un fel de operă de artă ciudată din gânduri și bătăi de inimă. Era prea mulțumită de propria creație pentru a permite altcuiva să o distrugă.
   Cu toate astea, inima-i cânta un blues nesfârșit. Ce să-i faci? Și iubirea poate fi un hobby...

Someone to hold me tight
That would be very nice
Someone to love me right
That would be very nice
Someone to understand
Each little dream in me
Someone to take my hand
To be a team with me
So nice, life would be so nice
If one day I'd find
Someone who would take my hand
And samba through life with me...