O certa când o găsea fumând pe terasă sau pe balcon noaptea. Oricât de ispititoare devenea în ipostaza aia, tot refuza să o vadă fumând. De parcă nu trăgea din țigare, ci săruta pe altul. De parcă își intoxica din frumosul pe care-l avea în torace. De parcă ... de parcă țigarea aia era singura ei legătură cu lumea vicioasă și impură. Totuși, uneori când încercau să adoarmă, iar ea-i respira ușor pe piept și-i ținea mâna pe inimă, ca nu cumva să plece la plimbare pe unde nu trebuie, el își ațintea privirea-n tavan și o vedea de-acolo de deasupra cum începe să umple încăperea cu fum. Când simțea că aerul nu mai poate fi respirat își cufunda repede nasul în părul ei, realizând că o are în brațe, și nu pe tavan.
Așa deci, și Ea avea un defect, poate chiar mai multe ... Dar fără ele nu ar mai fi fost Ea, femeia aia pe care o găsea mereu atât de perfect creată.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu