Oamenii, fără cod de bare pe spate și fără
data expirării înscrisă pe ceafă, se alterează zilnic, mai ceva ca oricare
aliment. Vezi procesul ăsta pe stradă, cu ochiul liber. Vezi asta dacă știi să
vezi. Nu toți știu. Îi vezi murdari la gură de la mult prea multe scursuri de
vocabular ( înjurături, băgat și scos în tot ce mișcă și ce nu ș.a.m.d.) , îi
vezi încruntați și cu pumnii gata încordați pentru o posibilă apărare sau
revigorarea prin contactul brutal cu vreun nevinovat, îi vezi înjurându-și
viața printre buze și scuipându-i în față, în gând, pe mai toți care-i
înconjoară.
Rar îi vezi să zâmbească cerului, rar să
privească un copil și să se-nsenineze. Prea rar zâmbesc străinii străinilor și
mult prea rar își arată afecțiunea cunoscuții cunoscuților. Trecem unii pe
lângă alții și de multe ori, din lenea psihică de-a rosti un banal salut, lăsăm
privirea în pământ, o cufundăm în telefon sau o-ntoarcem spre blocuri gri,
neutre, ce nu ne pot privi înapoi.
Se-alterează unii zilnic cu invidii și
răutăți nefondate, se-neacă ușor,ușor cu venin propriu și uită efectiv cum să
meargă sănătos. Da! Adică să pășească cu inimă ușoară, să facă transfer de bine
între ei și restul.
Se alterează oamenii zilnic, deschid în ei
lagăre de gazare pentru tot ce-i frumos. Fericiți cei ce mai știu să-și
deschidă fereastra sufletului, chiar și cu ușile-ncuiate.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu