Melodii pariziene și gânduri pe tavan.

Mi-am inundat un weekend întreg mansarda în linia melodică a fantasticului film „Amélie” . M-am gândit la zeci și sute, am spus nimic. Am scris din când în când. Am expediat câteva gânduri unor persoane. Nu știu dacă le-au primit. Am agățat gânduri de tavan, iar pe unele nu le-am prins atât de bine, doar, doar să cadă de acolo. Și au căzut. Le auzeam spărgându-se pe podea. Unele se târau apoi pe sub pat și se agitau acolo până când mă ridicam. Pe fereastră… ba soare, ba ceață. Ba ceață, ba soare. Melodiile pariziene nu încetau să se audă. Încercam să dorm, alte gânduri se spărgeau pe podea. N-am dormit, nu puteam. Am ieșit din casă, m-am lovit puțin de realitate. Cum am mai tot spus, când ești doar cu tine te reduci la esență, iar eu iubesc asta. Descoperi atâtea! Atâtea ce nu țin de domeniul superficialului...ca afară. Mi-am inundat un weekend întreg mansarda în linia melodică a fantasticului film „Amélie”. Muzica bună crează armonii și stări, reduce mintea la esență. O minte redusă la esență te ajută să-ți cunoști spiritul. Experiența? De nedescris!