Imaginea anului 17.

Înveți în același orășel de când ai intrat în sistemul ăsta eronat de învățământ. Îi cunoști pe toți și toți te cunosc. Mulți dintre ei ți-au fost colegi la un moment dat, chiar dacă nu prea știu cum stă treaba cu salutul atunci când vă întâlniți pe stradă.
Ți se pare totul uzat, al naibii de uzat în jur, iar persoanele nu sunt excluse atunci când spui asta. Cu toată sinceritatea de care poți da dovadă, abia aștepți să scapi de toți.
Știi din clasa a VI-a la ce facultate vrei să dai. Muncești zilnic să realizezi ceva, iar faptul că ai tăi muncesc zilnic înzecit pentru tine te motivează și mai mult. Începi să te simți oarecum o povară și abia aștepți să-i poți răsplăti pentru tot.
Ai 17 ani și abia aștepți să ai 18. Deși asta ți-a cam fost copilăria, ai impresia că făcând 18 ani vei scăpa de o perioadă bătrână. Ce-i drept, ți-e cam bătrână copilăria la 17 ani. Aștepți să întinerești, să muști cu toată pofta din anii cei mai frumoși. Facultate, lume nouă, tu chip nou pentru lume, aer mai respirabil și cu mult mai multă libertate pentru tot ce vrei să faci. Scapi de uzatul orășel, te domiciliezi în capitală, nu-i mai cunoști pe toți de pe stradă și nu-i mai vezi pe toți studiindu-te.
De la 18 ani te pregătești mai mult ca niciodată pentru toate câte vrei să faci. Și le vei face!