Suntem precum magneții. Toți. Ne atragem între noi mai mult sau mai puțin,iar atunci când întâlnim perechea perfectă atracția e copleșitoare.Atunci apare iubirea.
Iubirea arde și prin focul ei încălzește cei doi magneți. Încălziți,știm cu toții că magneții își pierd proprietățile. Atunci apare ruptura.
Odată cu ruptura focul pălește încetul cu încetul,iar magneții devin reci din nou. Rămășițele se mai pot atrage...sau nu. Atunci apare sentința finală.
Sentința finală e greu de stabilit,apoi greu de acceptat,dar nu neapărat de ambele părți. Când aceasta se concretizează,apare despărțirea.
După despărțire magneții se răcesc de tot,apoi caută sau se lasă căutați. Atunci apare alt magnet,iar odată cu alt magnet apare altă iubire.
Iubirea înseamnă magnetism. În caz contrar,nu-i iubire. Iar singura diferență dintre oameni și magneți este aceea că oamenii pot lupta ca focul să nu se stingă,dar nici să nu-i despartă. Aici apare minunea de-a fi om. Te poți cufunda-n iubire și totuși,de acolo,din interiorul ei,încă mai ai puterea să o protejezi și din exterior.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu