Sindromul vulnerabilității nocturne !

  

Pe câți dintre noi nu ne afectează măcar o dată? Desigur,fiecare suferă la un moment dat de pacostea asta de sindrom .

   Noaptea pur și simplu e singură aici pe pământ,atârnată de câteva stele și de lună,asta dacă sunt și ele prezente,dacă nu...nu.

   Noaptea, în special dacă se întâmplă să urmezi rutina duș-pijamale-pat, ajungi în punctul gânduri.Dacă mai ești și singur între ăia patru pereți,gândacii ăștia își fac în voie treaba prin creierul tău.Efectiv îți amplifică anumite idei încât ți se par de-a dreptul bune,ori,din contră,de-a dreptul proaste,idei pe care în mare parte ți le schimbă don’șoara dimineață(respect și recunoștință ei!).

   Exemplu: ești singur(ă) și începe să ți se pară că puțin e totuși mai mult decât nimic,iar dacă în momentul imediat următor fostul/fosta se decide să te sune,devine instantaneu grozavă ideea unei împăcări,că na,gândacii au grijă să ți-l/ți-o ridice la loc pe un piedestal drăguț . Erori ale sistemului ce pot duce la greșeli practice. A se încerca menținerea în stare bună a rațiunii,că na,ea e scorpia ce totuși știe să păstreze ordinea și disciplina.

Sindromul vulnerabilității nocture – amalgamul de gânduri ce sar ca arse din subconștient,urlându-și libertatea după atâta sechestrare de către rațiune.