Hai să o ardem nud !

 

 Aha! Hai să vedem câți dintre noi au curajul să o ardă nud...și aici mă refer la suflet,că doar goliciunea fizică nu mai e mare inginerie în zilele noastre.Știu toți cum arată niște sâni și un popou gol.

   Suntem pudici,da,al naibii de pudici când vine vorba de goliciuni sufletești.Cum,dar cum să știe toți ce simțim? Ba chiar mai mult,cum și de ce să știe lumea că avem și noi chestia aia ...suflet,parcă?

   Băieți răi,femei fatale,atitudini care mai de care.Sufletele,bine ascunse,că na,ne pot compromite imaginea de duri și doar asta e aia care ne ține de cald cel mai bine.

   Ca să o ardem nud avem nevoie de condiții,domne’! Grupuri restrânse,eventual „monogrupuri”,mult timp alocat cunoașterii celui în fața căruia vom poza „goi”,ca na,nu ne lăsăm pe mâna oricui și bineînțeles,locuri potrivite,intime. Catalizator poate fi,bineînțeles,alcoolul.

    Nu o ardem nud și nici nu o vom face pentru că toți ceilalți au rețineri în privința asta.Dam cu talerul balanței de pâmânt,taler ce conține popouri și sâni goi,iar talerul cu suflete îl lăsăm suspendat undeva în aer. Ne complacem.

   De fapt,uite și o idee revoluționară! Poate că nu suntem totuși atât de superficiali și noi chiar înțelegem că sufletul e mai prețios decât greutatea noastră în aur. Da și...nu prea. Capetele de pe stradă nu or putea să se întoarcă după suflete,că na,e normal,dar multe dintre capetele astea au ochi doar pentru carcase,fără întenția de a vedea mai mult decât ceea ce acoperă hainele.