Petrecuse câteva ore bune pe acoperișul
blocului în seara aceea.Aerul de acolo de sus părea mai puțin îmbâcsit,iar
priveliștea,ce-i drept,te lăsa uneori mut de uimire.
Savurase din plin două țigări...nu mai fumase
de mult.Oricum nu știa să fumeze,îi plăcea doar să se prostească,să-și
imagineze că e cine știe ce madmoazélă sictirită de societate sau de cine știe ce pretendent
plictisitor sau pur și simplu...prost.
În seri ca
acelea realiza că zilnic se lamentează pentru niște tâmpenii fără prea multă
importanță de fapt.Realiza că se lăsa parcă tot mai des cuprinsă de o monotonie
absurdă,de o iluzie a vieții cotidiene.Dumnezeule! Oare de câte ori mai trebuia
să reactualizeze gândul că-i e pur și simplu silă de modul ăla de viață și că
vrea cu siguranță altceva?! Ah,da! Tipicul răspuns : așteptarea ..
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu