Când ploaia te-apasă

  A plouat mult peste mine în zile doldora de soare. Ploaia aia care doar se simte. O simți pe creștet, te-apasă grozav pe umeri... Mergi. Mergi mai departe cu ploaia ta cu tot. Parcă-ți și vezi norul de deasupra capului. Nu, nu doar că-l vezi ci uneori îl simți de-a binelea. Îți intră capul în norișor și te trăznește de nu te vezi!
   Te trezești. De fapt nu, nu poți dormi sub ploaie. E ca și cum filmul tău ar rămâne blocat pe momentul ăla de dimineața când te speli pe față și-ți fuge tot somnul. Rămâi doar cu gustul amar că n-ai putut dormi mai mult. Cine știe? Poate data viitoare ...
   Dar până data viitoare plouă. Te inunzi. Încerci să salvezi corabia de la scufundare. Nu poți. Încerci, obosești, încerci cu ultimele puteri, te sufoci, te îneci. Ploaia s-a oprit. Te-a curățat de puteri. Rămâi întins pe jos și privești cerul.

De ce te-a plouat așa de tare ?