Pluta pe marea din cer

   Imaginează-ți! Facem pluta în mijlocul mării. Nu știu ce mare. O poți alege tu, deși ... cel mai bine ar fi să avem o mare a noastră. Undeva între Pământ și Soare, să fie mai cald. Știu, și aici e cald vara, dar uneori e prea frig de la oameni. Când va intra o duzină de triști în marea noastră va fi exact ca un pahar de apă în care pui prea multe cuburi de gheață. Nu vreau asta.
   Vor fi și stele de mare în marea nostră. Da, stelele căzătoare care-și vor găsi locul în ea, însă fără a se stinge. Nu vor mai pluti pe cer, ci vor pluti pe marea noatră... la fel ca noi. Ce frumos! Poate că cei de pe Pământ vor crede că suntem și noi tot stele, pentru că acolo vom putea lăsa toată lumina noastră la suprafață. Vom fi Luceafărul de pe mare! Cum... „de ce doar o stea” ? Pentru că vorbesc cu mine, prostuțo! Eu și cu mine vom crea marea din cer. Restul... sunt prea lipiți de Pământ.