Singuri pe stradă, respirăm dimineața udă

   Noaptea trecută a plouat grozav. Am ascultat amândoi ploaia, fiecare din patul său, fiecare cu ochii ațintiți în tavanul său. Știu că și tu te gândeai la mine pentru că acum simțim când celălalt o face.
  Suntem singurii care se plimbă pe trotuarele ude în dimineața asta. E sâmbătă. Probabil prin blocurile din jur mulți încă mai dorm, sau se alintă pe sub cearșafuri, sau mănâncă cereale cu lapte în fața televizorului, bucurându-se că nu trebuie să iasă din casă într-o zi mohorâtă ca asta. Nouă ne place. Mirosul proaspăt al ploii ne aerisește mintea.
   Trecem din când în când pe lângă patiserii și mirosuri ademenitoare încearcă să ne oprească din drum. Dar nu ne oprim. Mergem așa, încet, în continuare, fără o țintă anume. Vrem doar să ne plimbăm împreună în dimineața asta pe care noaptea a îmbrăcat-o în ploaie.
   Pe stradă mai trece câte un taxi, făcând picăturile ploii de noaptea trecută să țâșnească din asfalt. E totul liniștit și somnoros, iar tot ce simt sunt brațul tău ce-mi înconjoară umerii protector și mirosul de dimineață udă. În dimineața asta inima-mi bate curat.